Varicela este o boală infecțioasă cauzată de virusul varicelo‑zosterian (VZV), care afectează în mod obișnuit copiii, dar poate apărea și la adulți și la persoanele cu imunitate slăbită. Boala se manifestă prin erupție cutanată cu mâncărime, febră și simptome asemănătoare răcelii, iar în anumite cazuri poate genera complicații serioase.

Cauzele varicelei

Virusul varicelo‑zosterian este extrem de contagios și se transmite prin:

  • Contact direct cu veziculele pline de lichid ale unei persoane infectate;
  • Transmitere aeriană prin tuse sau strănut, picăturile mici conținând virusul ajung în aer și pot fi inhalate;
  • Contact indirect cu obiecte contaminate cu lichidul din vezicule.

După vindecare, virusul rămâne latent în organism și poate fi reactivat ulterior, cauzând zona zoster.

Simptomele varicelei

Incubația durează între 10 și 21 de zile de la expunere. Primele semne sunt de obicei asemănătoare unei răceli, urmate de erupția cutanată caracteristică.

  • Febră – de obicei moderată, apărută înainte de erupție;
  • Oboseală și slăbiciune – dureri de cap și musculare;
  • Pierdere a apetitului – observată la copii și adulți copii;
  • Erupție cutanată – pete roșii mici care evoluează în papule, vezicule și, în final, cruste, acoperind întregul corp, inclusiv fața, scalpul și mucoasele;
  • Mâncărime intensă – poate fi foarte inconfortabilă.

Complicațiile varicelei

Deși majoritatea copiilor se recuperează fără probleme, varicela poate genera complicații grave la adulți, la persoanele cu imunitate compromisă și la femeile gravide.

  • Infecții cutanate bacteriene – provocate de scărpinarea leziunilor;
  • Pneumonie – mai frecventă la adulți și la persoanele cu imunitate scăzută;
  • Encefalită – inflamație rară, dar gravă, a creierului;
  • Sindromul Reye – afectează ficatul și creierul, asociat cu administrarea de aspirină în timpul infecției virale;
  • Infecții ale organelor interne – ficat, inimă, în cazuri rare.

Varicela la femeile însărcinate

Infecția în primul trimestru poate duce la sindromul de varicelă congenitală, provocând anomalii la făt. Contractarea aproape de naștere poate genera varicela neonatală, o afecțiune gravă pentru nou‑născut.

Diagnosticarea varicelei

Diagnosticul se bazează pe examenul clinic și pe recunoașterea tipului specific de erupție cutanată. În cazuri speciale se pot efectua:

  • Test PCR – detectează ADN‑ul viral din lichidul veziculelor;
  • Test de anticorpi – confirmă o infecție anterioară, util în special la femeile însărcinate.

Tratamentul varicelei

Varicela este în general auto‑limitată și se vindecă în 1‑2 săptămâni. Tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.

  • Antipiretice și analgezice – paracetamolul pentru febră și durere; aspirina este contra‑indicată la copii (riscul de sindrom Reye);
  • Antihistaminice – reduc mâncărimea, sub formă de comprimate sau unguente;
  • Antivirale – aciclovirul poate fi prescris în forme severe sau la pacienți cu risc crescut;
  • Îngrijirea pielii – băi cu fulgi de ovăz, loțiuni cu calamină și evitarea scărpinării pentru a preveni infecțiile bacteriene.

Prevenirea varicelei

Vaccinul împotriva varicelei

Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenire. Este recomandată persoanelor care nu au avut varicelă și nu au fost vaccinate anterior.

  • Copii – prima doză la 12‑15 luni, urmată de rapel la 4‑6 ani;
  • Adulți – două doze, la un interval de 4‑8 săptămâni, pentru cei nevaccinați și neinfectați;
  • Femei gravide – se recomandă discuția cu medicul înainte de planificarea sarcinii; vaccinul nu se administrează în timpul sarcinii.

Alte măsuri de prevenție

  • Izolarea pacienților infectați – evitarea contactului până când toate veziculele sunt complet crustate (aproximativ o săptămână);
  • Igiena riguroasă – spălarea frecventă a mâinilor și evitarea atingerii veziculelor;
  • Evitarea contactului cu persoane vulnerabile – imunitate compromisă, femei însărcinate și nou‑născuți.

Recuperarea după varicelă

Perioada de recuperare durează între una și două săptămâni. După vindecarea erupției, persoana devine imună pe viață, deși virusul rămâne latent și poate reapărea sub formă de zona zoster, în special la vârstnici sau la cei cu sistem imunitar slăbit.