Umărul înghețat, cunoscut medical ca capsulita adezivă, se manifestă prin durere și rigiditate progresivă a articulației umărului, limitând semnificativ mișcările active și pasive. Afecțiunea afectează în principal persoanele cu vârsta între 40 și 60 de ani, fiind mai frecventă la femei, iar cauzele exacte rămân parțial necunoscute, deși există o legătură cu anumite boli metabolice și endocrine.
Cum se dezvoltă și evoluează umărul înghețat?
Capsulita adezivă apare printr-un proces inflamator și fibrotic al capsulei glenohumerale, care se îngroașă și se rigidizează. În faza incipientă, inflamația provoacă durere și pierderea treptată a mobilității; pe măsură ce fibroza avansează, mișcările devin sever restricționate, asemănătoare cu formarea unei cicatrici interne.
Factori de risc
- Imobilizarea prelungită a umărului (după leziuni traumatice sau intervenții chirurgicale)
- Diabet zaharat
- Hipotiroidism
- Boli cardiovasculare
Diferențiere de alte afecțiuni
Umărul înghețat se dezvoltă insidios, fără un eveniment traumatic clar, spre deosebire de dislocările de umăr, care implică leziuni mecanice imediate.
Manifestări clinice și diagnostic
Principalele simptome sunt:
- Durere persistentă, de obicei difuză, accentuată în timpul nopții sau la mișcările active
- Rigiditate progresivă care limitează activități cotidiene (îmbrăcarea, ridicarea brațului)
- În stadiile avansate, durerea poate scădea, dar mobilitatea rămâne sever afectată
Diagnosticul se bazează pe anamneză și examen clinic, susținut de investigații imagistice:
- Radiografia – pentru excluderea altor patologii, cum ar fi artrita
- RMN – evidențiază modificările inflamatorii și fibroase ale capsulei articulare
Tratament pentru umărul înghețat
Managementul combină măsuri conservatoare și intervenții invazive, în funcție de severitatea simptomelor și răspunsul la terapie.
Opțiuni conservatoare
- Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru controlul durerii
- Fizioterapie specifică – exerciții pentru restabilirea treptată a mobilității
Intervenții suplimentare
- Infiltrări intraarticulare cu corticosteroizi – reduc inflamația și durerea în cazurile rezistente
- Artroscopie – utilizată în situații refractare pentru a elibera restricțiile de mișcare cauzate de rigiditatea capsulei
Prognosticul este, în general, favorabil, deși recuperarea completă poate necesita de la câteva luni până la doi ani, în funcție de evoluția fiecărui caz.
