Sindromul umărului înghețat afectează în special persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 și 70 de ani și se caracterizează prin durere intensă și pierderea progresivă a mobilității articulației gleno‑humerale. Afecțiunea apare în mod frecvent la pacienții cu diabet zaharat, hipotiroidism sau la cei cu imobilizare prelungită a umărului.

Ce este sindromul umărului înghețat?

Este o patologie complexă în care inflamația cronică și fibroza capsulei articulare determină contractura și formarea de aderențe intraarticulare. În timp, rigiditatea devine severă, limitând atât mișcările active, cât și pe cele pasive.

Cum evoluează afecțiunea?

Procesul se desfășoară în trei faze distincte:

  • Faza dureroasă – dureri persistente, adesea nocturne, care limitează activitățile zilnice.
  • Faza de rigiditate – restricție severă a amplitudinii de mișcare, fără reducere semnificativă a durerii.
  • Faza de recuperare – îmbunătățire treptată a mobilității, deși uneori nu se restabilește complet amplitudinea inițială.

Factori de risc

Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, următorii factori cresc probabilitatea apariției sindromului:

  • Imobilizarea prelungită a umărului (după traumă sau intervenție chirurgicală).
  • Diabetul zaharat.
  • Hipotiroidismul și alte afecțiuni metabolice.
  • Posibile mecanisme autoimune sau neurovasculare (datele sunt încă limitate).

Semne clinice și diagnostic

Diagnosticul se bazează pe:

  • Examenul clinic și anamneză detaliată.
  • Excluderea altor cauze, cum ar fi artrita sau rupturile de coafă rotatorie.
  • Evaluarea limitărilor de mișcare și a caracterului durerii.

Management terapeutic

Tratamentul combină abordări farmacologice și non‑farmacologice:

  • Medicamente – antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și corticosteroizi intraarticulari pentru reducerea inflamației și a durerii.
  • Kinetoterapie – mobilizare treptată, exerciții de stretching și întărire a capsulei articulare.
  • Proceduri invazive – artroscopia sau mobilizarea forțată sub anestezie în cazurile rezistente la tratamentele minim invazive.

Prognostic pe termen lung

Sindromul umărului înghețat reprezintă o provocare terapeutică, având un impact semnificativ asupra calității vieții. Intervenția precoce poate reduce riscul de complicații pe termen lung și poate îmbunătăți șansele de recuperare a funcției articulare.