Scarlatina este o infecție bacteriană cauzată de Streptococcus pyogenes, care afectează în principal copiii, dar poate apărea și la adulți. Boala se transmite ușor în colectivități precum școlile și grădinițele și poate genera complicații serioase dacă nu este tratată la timp.

Mod de transmitere

  • Aero‑geneza: bacteriile se răspândesc prin picături de salivă sau mucus eliberate la tuse sau strănut.
  • Contact direct: atingerea unei persoane infectate sau a obiectelor contaminate facilitează transmiterea.
  • Alimente contaminate: deși rar, consumul de alimente infectate poate duce la îmbolnăvire.

Factori de risc

  • Vârsta: scarlatina este mai frecventă la copiii cu vârste între 5 și 15 ani.
  • Condiții de igienă: o igienă precară favorizează răspândirea bacteriilor.
  • Colectivități: grădinițele și școlile constituie medii propice focarelor.

Simptomele scarlatinei

Manifestările apar de obicei la 2‑5 zile de la expunerea la bacterie.

Febra

În mod frecvent primul semn este o febră peste 38,3 °C, însoțită de frisoane și stare generală de disconfort.

Amigdalita

  • Durere în gât: intensă, care îngreunează înghițirea.
  • Amigdale inflamate: roșii, umflate, uneori cu puroi.

Erupția cutanată

  • Pete roșii: mici, aspre la atingere.
  • Localizare: începe pe torace și se extinde rapid, lăsând fața mai puțin afectată.

Alte simptome

  • Limba zmeurie: la început acoperită cu un strat alb, apoi roșie și proeminentă.
  • Ganglioni limfatici umflați: sensibili și dureroși.

Diagnosticarea scarlatinei

Evaluarea simptomelor

Medicul analizează febra, durerea în gât și erupția cutanată, ținând cont de istoricul medical și de eventualele expuneri recente.

Testul rapid pentru streptococ

Acest test de screening oferă rezultate în câteva minute; un rezultat pozitiv determină începerea imediată a tratamentului antibiotic.

Cultura exudatului faringian

Dacă testul rapid este negativ, dar suspiciunea persistă, se realizează o cultură din exudatul faringian – „investigația de aur” pentru confirmarea prezenței bacteriei.

Diagnosticul diferențial

Se exclud alte afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi mononucleoza infecțioasă sau alte tipuri de faringită.

Tratamentul scarlatinei

Antibiotice

Penicilina este medicamentul de primă linie. Pentru pacienții alergici la penicilină se pot utiliza:

  • Eritromicina
  • Claritromicina
  • Azitromicina

Tratament simptomatic

  • Antipiretice: ibuprofen sau paracetamol pentru reducerea febrei.
  • Hidratare: consumul adecvat de lichide pentru a evita deshidratarea.
  • Gargară cu apă sărată: ameliorează durerea în gât.

Izolarea

Pacienții trebuie să rămână izolați cel puțin 24 de ore de la începerea tratamentului antibiotic pentru a preveni răspândirea.

Monitorizarea complicațiilor

  • Reumatism articular acut
  • Glomerulonefrită acută

Complicațiile scarlatinei

Complicații toxice

  • Miocardită
  • Hepatită
  • Poliartrită

Complicații infecțioase

  • Otita medie
  • Pneumonie
  • Meningită

Complicații postinfecțioase

  • Reumatismul articular acut
  • Glomerulonefrita acută

Prevenția scarlatinei

Igiena personală

Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, în special după utilizarea toaletei, înainte de masă și după contactul cu persoane bolnave.

Evitarea contactului

Se recomandă evitarea contactului strâns cu persoane infectate și neutilizarea obiectelor personale comune, cum ar fi prosoapele sau ustensilele de masă.

Educația copiilor

Învățați copiii să acopere gura și nasul la tuse sau strănut pentru a limita răspândirea germenilor.

Monitorizarea focarelor

În cazul apariției unor focare în colectivități, este esențială intervenția rapidă pentru a limita răspândirea bolii.