Boala zgârieturii de pisică, cunoscută și sub numele de limfadenită benignă, este o infecție bacteriană cauzată de Bartonella henselae. Această afecțiune este frecvent întâlnită în rândul persoanelor care intră în contact cu pisici, în special pisici tinere sau pui. Deși este, de obicei, o boală ușoară, în anumite cazuri poate provoca complicații severe, mai ales la persoanele cu un sistem imunitar slăbit.
Cauze
Principalul agent cauzal al bolii este bacteria Bartonella henselae. Aceasta se transmite la om prin:
- Zgârieturi sau mușcături de pisică: Pisicile pot purta bacteria fără a prezenta simptome evidente. În timpul unei zgârieturi, bacteriile pot pătrunde în pielea umană.
- Contactul cu saliva pisicilor: Linsul pe piele, mai ales dacă există răni sau tăieturi, poate duce la transmiterea bacteriei.
- Puricii de pisică: Puricii pot contribui la răspândirea bacteriei între pisici și, indirect, la oameni.
Pisicile mai tinere sunt mai susceptibile să fie purtătoare ale bacteriei, deoarece au un sistem imunitar incomplet dezvoltat și sunt mai predispuse la purici.
Simptome
Simptomele bolii zgârieturii de pisică apar de obicei la 3-14 zile după contactul cu o pisică infectată. Acestea pot varia de la ușoare la severe, în funcție de starea generală de sănătate a pacientului.
Simptome locale
- Leziune la locul zgârieturii sau mușcăturii: Poate apărea o papulă sau o pustulă care persistă câteva zile.
- Inflamația ganglionilor limfatici: Ganglionii din apropierea zonei afectate (de exemplu, axilă, gât sau zona inghinală) devin umflați, sensibili și dureroși. Aceasta este cel mai frecvent simptom.
Simptome generale
- Febră ușoară până la moderată.
- Oboseală și slăbiciune generală.
- Dureri musculare și articulare.
- Pierderea apetitului.
Simptome severe (mai rare)
La persoanele cu imunitate compromisă, precum cele cu HIV/SIDA, boala poate avea manifestări mai grave:
- Inflamația ochilor (neuroretinită).
- Infecții hepatice sau splenice (granulomatoza hepatosplenică).
- Complicații neurologice, cum ar fi encefalita.
Diagnosticul bolii
Medicul poate diagnostica boala zgârieturii de pisică pe baza istoricului medical al pacientului, simptomele prezentate și examinarea fizică. În unele cazuri, sunt necesare investigații suplimentare:
- Teste de sânge: Pentru a detecta anticorpi împotriva bacteriei Bartonella henselae.
- Biopsia ganglionilor limfatici: Este rar necesară, dar poate fi indicată pentru excluderea altor cauze de inflamație.
- Teste imagistice: Ecografia sau tomografia computerizată poate fi utilizată pentru a evalua complicațiile hepatice sau splenice.
Tratament
Boala zgârieturii de pisică se vindecă de obicei fără tratament specific, mai ales în cazurile ușoare. Totuși, anumite măsuri pot fi luate pentru a ameliora simptomele și pentru a preveni complicațiile.
Tratament simptomatic
- Antiinflamatoare: Medicamente precum ibuprofenul pot ajuta la reducerea durerii și inflamației ganglionilor limfatici.
- Compresii calde: Aplicate pe ganglionii umflați, pot ameliora disconfortul.
Tratament antibiotic
În cazurile moderate sau severe, sau când există complicații, medicul poate prescrie antibiotice precum:
- Azitromicina.
- Doxiciclina.
- Ciprofloxacina.
- Rifampicina.
Antibioticele sunt necesare mai ales pentru persoanele imunocompromise sau pentru cele cu complicații sistemice.
Tratament al complicațiilor
Dacă boala afectează alte organe (ochii, ficatul, creierul), tratamentul va fi adaptat în funcție de manifestările specifice. În unele cazuri rare, poate fi necesară drenarea chirurgicală a ganglionilor limfatici foarte inflamați.
Prevenirea bolii zgârieturii de pisică
Prevenția este esențială, mai ales pentru persoanele cu risc crescut. Măsurile includ:
- Igienă adecvată: Spălarea imediată a zgârieturilor sau mușcăturilor cu apă și săpun.
- Evitarea contactului direct cu saliva pisicilor: Mai ales dacă există răni pe piele.
- Controlul puricilor la pisici: Folosirea tratamentelor anti-purici și menținerea igienei mediului în care locuiește pisica.
- Manipularea atentă a pisicilor tinere: Acestea sunt mai jucăușe și mai susceptibile să zgârie sau să muște.
- Evitarea jocurilor agresive cu pisicile: Pentru a reduce riscul de zgârieturi sau mușcături.
Cine este expus unui risc mai mare?
Anumite categorii de persoane au un risc mai mare de a dezvolta complicații:
- Pacienții cu sistem imunitar slăbit (HIV/SIDA, chimioterapie).
- Copiii mici, care sunt mai susceptibili să fie zgâriați sau mușcați.
- Persoanele care lucrează cu animale, precum medicii veterinari sau angajații adăposturilor pentru animale.
Boala zgârieturii de pisică este o afecțiune care poate fi ușor prevenită și tratată dacă este depistată la timp. Deși majoritatea cazurilor sunt ușoare, este important să fie conștienți de semnele și simptomele acesteia, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile. Relația dintre om și pisică rămâne una specială, iar adoptarea unor măsuri simple de prevenție poate asigura o conviețuire sănătoasă și sigură.
