Cancerul ovarian, cunoscut ca „ucigașul tăcut”, se dezvoltă în ovare și poate fi diagnosticat târziu din cauza simptomelor nespecifice. Află ce tipuri există, care sunt semnele de alarmă, factorii de risc, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament.

Ce este cancerul ovarian?

Cancerul ovarian apare când celulele din ovare sau din trompele uterine încep să se multiplice necontrolat, formând o tumoră. Dacă aceste celule devin maligne, ele pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte părţi ale corpului.

Tipuri principale

  1. Cancerul ovarian epitelial – reprezintă aproximativ 90 % din cazuri și se dezvoltă în stratul exterior (epiteliul) al ovarelor.
  2. Tumorile cu celule germinale – mai rare, apar la celulele care formează ovulele, fiind mai frecvente la femeile tinere și având, în general, un prognostic mai bun.
  3. Tumorile stromale – se formează în celulele de susținere și hormonale ale ovarelor; deși reprezintă un procent mic din cazuri, pot fi depistate mai devreme datorită simptomelor hormonale.

Simptomele cancerului ovarian

În stadiile incipiente, simptomele sunt adesea subtile și pot fi confundate cu alte afecţiuni. Pe măsură ce boala progresează, acestea devin mai evidente.

Balonare persistentă și disconfort abdominal

Balonarea care nu se ameliorează, însoțită uneori de senzaţia de presiune în abdomen.

Durere pelvină sau abdominală

Durerea persistentă în zona pelvină sau abdominală, fără o cauză aparentă.

Probleme digestive și modificări ale tranzitului intestinal

Constipație, diaree, indigestie (dispepsie) sau senzaţia de plenitudine precoce.

Nevoia frecventă de a urina

Presiunea tumorii asupra vezicii urinare poate genera urinări frecvente și urgente.

Oboseală și scădere în greutate neintenționată

În stadiile avansate, pacienta poate experimenta oboseală accentuată și pierdere inexplicabilă în greutate.

Dureri de spate și dureri la contact sexual

Dureri persistente de spate și dispareunie (durere în timpul actului sexual).

Factori de risc pentru cancerul ovarian

Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin înţelese, următorii factori pot creşte probabilitatea apariţiei bolii.

Vârsta

Incidenţa creşte la femeile peste 50 ani, în special după menopauză, deşi poate apărea la orice vârstă.

Istoricul familial și factorii genetici

  • Rude de gradul întâi (mamă, soră) cu cancer ovarian.
  • Mutaţii în genele BRCA1 și BRCA2, care cresc semnificativ riscul.
  • Sindromul Lynch, predispunând la diverse tipuri de cancer, inclusiv ovarian.

Terapii hormonale și tratamente de fertilitate

Utilizarea pe termen lung a terapiei de substituție hormonală (estrogen + progesteron) și anumite tratamente pentru infertilitate pot spori riscul.

Endometrioza

Femeile cu endometrioză prezintă un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de cancer ovarian.

Factori legaţi de reproducere

  • Fără copii (nulliparitate) – risc mai mare.
  • Debut precoce al menstruaţiei şi menopauză tardivă – expunere îndelungată la estrogeni.

Metode de diagnostic pentru cancerul ovarian

Diagnosticul precoce este dificil, dar există teste şi proceduri care pot identifica boala.

Examen clinic și istoric medical

Medicul evaluează abdomenul pentru umflături sau formaţiuni tumorale şi analizează istoricul familial pentru a estima riscul genetic.

Teste de sânge

  • CA‑125 – marker tumoral care poate fi crescut la cancerul ovarian, dar şi în alte afecţiuni (endometrioză, fibroame uterine).
  • HE4 – utilizat în combinaţie cu CA‑125 pentru o evaluare mai precisă a riscului.

Ecografia transvaginală

Furnizează imagini detaliate ale ovarelor, ajutând la diferenţierea între chisturi și mase solide.

Tomografia computerizată (CT) şi imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN)

Oferă imagini detaliate ale pelvisului şi abdomenului, utile pentru evaluarea dimensiunii, extinderii tumorii şi a eventualelor metastaze.

Biopsia

Prelevarea de ţesut pentru analiză microscopică este metoda definitivă de diagnostic, de obicei realizată în timpul intervenţiei chirurgicale.

Laparoscopia

Procedură minim invazivă care permite vizualizarea directă a ovarelor şi a organelor abdominale, utilizată pentru biopsii sau evaluarea stadiului bolii.

Importanţa diagnosticării precoce a cancerului ovarian

Detectarea timpurie poate îmbunătăţi semnificativ prognosticul. Femeile cu factori de risc ar trebui să discute cu medicul despre teste periodice și să acorde atenție oricăror simptome persistente.

Tratamentul cancerului ovarian

Opţiunile terapeutice depind de tipul, stadiul bolii şi starea generală de sănătate a pacientei.

  • Intervenţia chirurgicală – îndepărtarea ovarului afectat, a ambelor ovare, a trompelor uterine, a uterului sau a altor ţesuturi implicate.
  • Chimioterapia – administrată post‑operator pentru a distruge celulele canceroase rămase; în unele cazuri, poate fi utilizată pre‑operator pentru a micşora tumora.
  • Terapia ţintită – inhibitori PARP, eficienţi în cazurile cu mutaţii BRCA, utilizati în stadii avansate sau la recurenţă.
  • Radioterapia – rar folosită, dar poate ajuta la reducerea durerii sau la controlul simptomelor în situaţii specifice.