Ce este sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian, cunoscut și sub denumirea de sindrom de canal carpian, reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale mâinii, provocată de compresia nervului median în tunelul carpian. Compresia generează amorțeală, furnicături, senzație de arsură și slăbiciune în mână, iar în stadii avansate poate afecta brațul și umărul.

Durerea apare în special noaptea, iar pacienții pot întâmpina dificultăţi în prinderea obiectelor mici.

Opțiuni de tratament pentru sindromul de tunel carpian

Tratamentul variază în funcție de starea de sănătate a pacientului și de intensitatea simptomelor.

În cazurile ușoare, se recomandă:

  • purtarea unei atele pentru încheietura mâinii;
  • fiziokinetoterapia;
  • medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
  • injecții locale cu corticosteroizi.

Pentru stadiile medii și avansate, intervenția chirurgicală devine opțiunea principală.

Când este necesară operația de sindrom de tunel carpian?

  • După eșecul metodelor conservatoare (kinetoterapie, injecții antiinflamatoare, atelă) și persistența durerii;
  • Dureri intense și prelungite, în ciuda tratamentelor nechirurgicale;
  • Imposibilitatea de a desfășura activitățile cotidiene din cauza durerii, slăbiciunii sau pierderii sensibilității;
  • Investigațiile clinice și paraclinice confirmă deteriorarea nervului median.

Scopul operației de sindrom de tunel carpian

Intervenția chirurgicală urmărește reducerea presiunii asupra nervului median, ameliorarea durerii și a altor simptome, precum și restabilirea funcției complete a mâinii. De asemenea, operația previne deteriorarea țesuturilor înconjurătoare.

Tipuri de intervenții chirurgicale pentru sindromul de tunel carpian

  • Operația endoscopică a tunelului carpian – se realizează una sau două incizii mici la baza palmei; printr-un endoscop se monitorizează procedura, iar un bisturiu special secționează ligamentul carpian transvers pentru a mări tunelul și a elibera nervul.
  • Operația deschisă de sindrom de tunel carpian – implică o incizie de aproximativ 2 cm la baza palmei, prin care se vizualizează interiorul încheieturii și se secționează ligamentul carpian transvers, mărind canalul și eliberând nervul. Este preferată de mulți chirurgi de mână datorită riscului redus de leziuni ale țesuturilor adiacente.